Un alt mecanism de apărare pe care îl învățăm în copilărie este să ne ascundem și negăm emoțiile, mai ales dacă am fost umiliți, desființați sau ridiculizați din cauza lor.
Pentru că emoțiile produc rușine, copilul învață să fugă de ele în plan mental. Scoala este locul în care el se poate valida prin rezultate, prin efort și printr-un spirit competitiv. El vrea să îi demonstreze familiei și lui însuși că poate.Scopul acestui copil este să devină cel mai bun, să fie perfect.
În spatele acestui mecanism de apărare se află răni adânci de respingere, trădare, nedreptate. Copilul se maturizează prea devreme și își pune un costum de robocop ca să nu simtă nimic. El se izolează într-un turn de fildeș și își vă trăi viața și relațiile de la distanța de frică să nu fie rănit din nou.
Pentru că acest adult își pierde în timp contactul cu propriile emoții, el este cel mai predispus la somatizări și boli autoimune, cancere, etc.
Scopul miniatelierului este să curățam cauza acestui mecanism de apărare ca să ne putem reconecta la emoțiile noastre și la viață, în general.
