Frica de bine și nevoia de perfecțiune

Dacă am fost pedepsiți în copilărie după un succes și după bucurie a venit imediat o dezamăgire sau suferință, se instalează în memoria noastra celulară frica de bine. Dacă nu am primit “bine” în copilărie, atunci nu vom ști cum să gestionăm binele și ne vom sabota toate posibilele bucurii. Adică vom fugi de ceea ce ne-ar putea face fericiți, ne vom sabota succesul, relațiile bune, etc și nu îi vom lăsa pe ceilalți să ne trateze frumos. Vom crea conflicte din nimic pentru că știm să gestionăm cearta, reproșurile, criticile și scandalul, dar ne simțim stânjeniți când primim complimente sau energie pozitivă. În plus, ne putem autocondiționa și amâna ceea ce ne-ar produce bucurie până în momentul în care simțim că suntem perfecți. Poate că la baza acestei credințe limitative se află frica unui copil interior de a nu greși și nevoia lui de perfecțiune pentru că el crede că doar dacă va fi perfect va MERITA, în sfîrșit!, să fie recompensat și acceptat.