Miniatelier – Fuga de responsabilitate în drame emoționale

Daca am fost des criticați în copilărie, vom prelua acest obicei de a găsi nod în papură și de a fi nemulțumiți de orice și de oricine.

O alta fațetă a acestui obicei va fi că nu suportăm să ni se facă nici un fel de observație negativă. Copilul rănit din noi are o nevoie acerbă de laude și de validare și va respinge cu vehemență orice energie negativă venită spre el. Problema apare când observațiile sunt realiste, constructive și justificate, dar adultul-copil refuză să le accepte și să le proceseze.

Ca să scape de critici, copilul din noi va începe să creeze scene sau drame emoționale care să îi distragă atenția interlocutorului de la situația de rezolvat. Adultul-copil își poate crea brusc simptome de boală, sau poate arunca vina pe altcineva, devine defensiv și își pune costumul de victimă, sau devine agresiv, țipă și pleacă trântind ușa. La birou adultul-copil se va ascunde îmbufnat și morocănos într-un colț și va crea în mintea lui planuri de răzbunare.

Agresivitatea pasivă și neasumarea merg mână în mână cu fuga de responsabilitate. Dramele emoționale create sunt doar perdeaua de fum sub care ne ascundem refuzul inconștient de a deveni adult.

Scopul acestui miniatelier este să ne ajute să conștientizăm și să ștergem acest mecanism de apărare care ne obligă să ne folosim emoțiile pe post de bombă cu ceas. Este sănătos să ne trăim emoțiile, dar emoțiile create prin acest mecanism sunt false și manipulatoare.

Dacă nu renunțăm la acest mecanism de apărare, riscul este să rămânem singuri pentru că la un moment dat partenerii, prietenii și colegii noștri se vor sătura de scenele noastre infantile și de emoțiile umflate cu pompa și ne vor lăsa în urmă.