MODUL 3 – ARHETIPUL LACOMULUI și copilul care nu a primit ce și-a dorit

Lăcomia este dorință de a acumula MULT și are la baza nemulțumirea de A NU FI DESTUL.

Daca zgârcenia este despre A AVEA, lăcomia este despre A FI CINEVA/VEDETA.

Spre deosebire de zgârcit, lacomul este ambițios, agresiv, narcisisit și posedat de nevoia de succes, putere și atingerea obiectivelor cu orice preț.

Daca zgârcitul este dornic să aibă, lacomul este obsedat să DEVINA CINEVA.

Golul din interiorul lui a apărut în copilărie când i s-a transmis de părinți că el NU ESTE SUFICIENT pentru a primi iubirea și acceptarea familiei.

Acest copil a suferit multe lipsuri în copilărie, dar mai ales lipsa de atenție și de prezenta a părinților. El a fost copilul nimănui, copilul buruiana, copilul mic care a primit haine și jucării de mana a doua de la frații mai mari, etc.

În sinele lui, el vrea să se răzbune pe familie pentru că l-a tratat că pe un COPIL DE MANA  A DOUA și, pe măsură ce creste, lacomul face tot ce poate că să devina un ZEU NEMURITOR.

Lacomului îi este foarte frica de mediocritate și de PUȚIN, de aceea el vrea să aibă mult, CA SĂ FIE MULT. Daca zgârcenia ne afectează chakra a 2-a, lăcomia se aseaza în chakra a 3-a și are la baza nevoia copilului din noi de a-și formula o IDENTITATE DE SINE EXTRA-ORDINARA.

În lacom exista o FOAME DE MĂREȚIE, care îl obliga să renunțe la bunul simt sau la legile sociale juste. Pentru că se simte un zeu, el nu are scrupule și încalcă toate regulile societății pentru a ajunge în vârf. Și din păcate, societatea încurajează și slăvește VÂRFURILE și VEDETELE, ceea ce îi acutizează lacomului problemele emoționale și psihice.

La o extrema, lacomii sunt zei psihopați care cred că li se cuvine orice și au voie să facă tot ce vor iei, indiferent de consecinte. Megalomania lor este patologica. La cealaltă extrema, lacomii care rămân mediocri se auto-abuzează cu mâncare, droguri, și orice alte forme de auto-umilire drept pedepsă că nu au fost suficient de buni ca să își depășească condiția.

Lăcomia are foarte multe în comun cu dependentele.

Dependentele au la baza obținerea unei recompense în ciuda oricăror riscuri. În cazul drogurilor, de exemplu, recompensa este o stare de elație, iar riscurile sunt multiple, de la distrugerea corpului fizic, co-dependenta de substanța respectiva și până la consecinte legale. Și oricâte droguri ar folosi dependentul, golul din interiorul lui nu poate fi umplut niciodată, ceea ce îl face să crească doza.

Și lăcomia funcționează la fel. Lacomul va risca foarte mult că să obțină câștiguri mari. Lacomul nu tine cont de “victimele” lui. El minte, păcălește, fura, recurge la excrocherii financiare ca să își atingă telul de a deveni CEL MAI BUN. Și cu cât miza jocului este mai mare, cu atât se simte lacomul mai bun, mai deștept, mai extra-ordinar.

Mediocritatea i se pare o crima, și a nu fi suficient de bun este moarte. Și frica de moarte, de neant, de a fi puțin este covârșitoare pentru lacom.

Fiziologic vorbind, s-a descoperit că lăcomia și drogurile activează la nivelul creierului aceleași cai neuronale.

Lacomul este dependent de jocurile de noroc, doar că domeniul vizat de el nu este neapărat cazinoul sau sălile de jocuri, ci însăși viața este o loterie pentru el. Obsesia pentru lozul cel mare ascunde în spatele ei nevoia copilului insuficient de a FI CINEVA.

Ce vom face:

• vom lucra cu nevoia de a fi VEDETA
• vom descoperi COPILUL INSUFICIENT din interiorul nostru
• vom intra în golul interior și îl vom umple cu IMPORTANTA ȘI VALOARE
• vom scoate copilul rănit din câmpul mediocrității
• vom lucra cu conflictul interior creat de identitățile false CINEVA/NIMENI
• vom curata frica de moarte și de neant
• vom curata agresivitatea interiora care ne scoate din limitele umanului și ne împinge în brațele narcisismului și megalomaniei